se încarcă
se încarcă
image

Totul începe azi

Niște haimanale,
Care pun la cale
Șotii, nebunii, năzdrăvănii
[Celelalte Cuvinte: Zmeie]

Pentru mine (și sper că și pentru prietenii mei, colegi de proiect), totul începe azi. Nimic nu a fost înainte. Pentru că mi-am dorit doar un început onest și curajos, și abia acum îl cred plauzibil.

Firește, toate au un început: fondarea Asociației Culturale "în EXIL", nume apărut dintr-o inspirată și frumoasă idee a lui Ștefan Caraman. Având vehiculul, am procedat, încet, dar temeinic, la plămădirea mai-demult-imaginatului festival "dichis’n’BLUES": unde, când și cu cine să-l facem.

Ideile au tot curs, iar planul inițial a devenit astăzi greu de recunoscut. Acum nici nu mai e "plan inițial", ci program final:

  1. Unde: Tulcea, pe Esplanada dintre Casa Avramide și Teatrul Jean Bart.
  2. Când: pe 5 și 6 septembrie 2015.
  3. Cât privește artiștii care performează... aici e tot chichirezul:

    • Vor fi cei mai buni muzicieni de blues: Vali "SirBlues" Răcilă, Raul Kusak, Nightlosers, Soul Serenade, muzicutiștii Marcian Petrescu și Cătălin "Tzetze" Rădulescu, chitariștii Călin Grigoriu și Florin Giuglea, tulcenii Marian ENE si Dan "Bebe" NICA.

    • Dar, întocmai cum am promis chiar din numele festivalului, vor fi și alte "dichisuri": pianistul de jazz Sorin Terinte sau Vali Răcilă și Andrei Popescu în calitate de povestitori.

Cred că, la Tulcea, nu a mai existat vreodată un afiș mai complet, mai surprinzător și mai atractiv.

Mai mulți ne-au întrebat: "De ce Blues la Tulcea?". O sa încerc să le răspund aici.

Mai întâi, pentru că la Tulcea nu era Blues. Și cine a mai pomenit Deltă fără Blues? Așadar, va fi! Acesta e și motivul pentru care vă aflați chiar acum pe deltablues.ro.

Apoi, pentru că nouă ne lipsea. Și se va vedea, în primul weekend din septembrie, mai câtora, pe lângă noi, le lipsea Blues-ul live la Tulcea.

În sfârșit, vom afla de ce, și pe 5, și pe 6 septembrie, pe la amieze: copiilor le va explica Vali "SirBlues" Răcilă, celor mari, psihologul Andrei Popescu.

Enjoy!

Cristian ANTONESCU,
Asociația Culturală "în EXIL"

Și pentru că toate trebuia să poarte un nume...

Ce săraca e limba româna atunci când trebuie să scrii despre un eveniment muzical. Te lovești de cuvinte precum "festival" (sub tutela căruia se poate întâmpla orice), "Tulcea" (oraș în spațiul căruia poate eșua oricine), "organizator" (să fim serioși, se poate organiza azi oricum) și "blues" (specie muzicală atât de generoasă, încât până și impostura poate lălăi în voie). Te mai lovești, însă, chiar și de expresia "eveniment muzical", deși muzica în sine e un eveniment.

Sunt un meloman incurabil. Ascult muzică la orice oră, în orice moment și indiferent de starea de spirit. Iar atunci când nu ascult, pentru că nu am cum, derulez în memorie un song rebel, pentru că adevărata muzică e doar cea rebelă.

De foarte multe ori acea melodie e un blues. Ca orice Fată Morgana care se respectă, blues-ul m-a ținut în plasa lui ireală, m-a târât după el prin deșerturi perfect reale și, în general, m-a purtat prin locuri și stări inaccesibile celor cu destine ori ținte dizarmonice (atât de mulți, vai, atât de mulți!).

L-am urmat docil peste tot, oriunde a ridicat un deget și m-a încântat: "follow me!" Iată însă că acum, Fata Morgana vine aici. Pentru mine, cam asta înseamnă "evenimentul muzical" numit "festival", la Tulcea, unde, iată-mă în postura de "organizator". O invitație la care nu o să lipsesc. Măcar și pentru că: "some people were born to lose, that's why lovers have the blues."

PS: Cum spuneam, limba româna e uneori săracă…

Ștefan CARAMAN

PROGRAMUL FESTIVALULUI

eveniment organizat de Asociația Culturală "în EXIL"
pe esplanada situată între clădirea Casei Avramide și Teatrul Jean Bart

Delta

Delta

O producție Ungaria–Germania, 2008, 92 de minute, subtitrat în engleză.

  • Regia: MUNDRUCZÓ Kornél
  • Scenariul: Bíró Yvette, Mundruczó Kornél
  • Muzica: Lajkó Félix
  • Imaginea: Erdély Mátyás
  • Actori: Lajkó Félix, Monori Lili, Tóth Orsolya, Gáspár Sándor, Martin Wuttke

Povestea arhetipală a lui Mundruczó e cea a iubirii frățești din Elektra, care a inspirat atâtea producții teatrale și cinematografice. De data aceasta, însă, acțiunea are loc în Delta Dunării, superbă și cu o natură vibrantă. Că Delta nu mai e la fel de curată și de inocentă ca țestoasa ce se scufundă în mlaștină, se datorează naturii umane. Iar filmul punctează acest lucru.

Doi frați se reîntâlnesc, construiesc un pod peste apă (una dintre cele mai frumoase scene ale filmului), iar peste pod construiesc o casă, ca să-și ducă traiul acolo împreună. Bineînțeles, cea care rupe și face imposibilă această idilă, e societatea. Nu o poate, însă, și reinventa.

Mundruczó construiește tot acest univers, prezentând contrastul dintre frumusețea naturii și nemernicia umană, în așa fel încât firul poveștii să devină necesar.

Premii:

  • Festivalul Internațional de Film Fantasporto, Premiul Criticii, 2009
  • Festivalul Filmului Maghiar, Premiul pentru cea mai originală muzică de film, 2008
  • Festivalul Filmului Maghiar, Premiul Gene Moskowitz, 2008
  • Festivalul Filmului Maghiar, Premiul Arany Orsó, 2008
  • Festivalul de Film de la Cannes, nominalizare la Pálme D’or, 2008
  • Festivalul de Film de la Cannes, Premiul FIPRESCI, 2008
  • Festivlul Internațional de Film Cottbus, Premiul Don Quijote, 2008
  • Festivalul Internațional de Film de la Sarajevo, Premiul CICAE, 2008
  • Festivalul de Film Maghiar Los Angeles, "Cel mai bun film", 2008
  • Academia de Film European, nominalizare la Prix d'Excellence, 2008

Cu sprijunul Institutului Balassi - Institutul Maghiar din București

Vali 'SirBlues' Răcilă

Nu știm cum am putea scrie despre ce se va întâmpla în povestea despre Blues a lui Vali Răcilă, întrucât habar nu avem cum va fi. Însă, ca și copiii, avem așteptări felurite, ca de la orice poveste.

Mai întâi de toate, nimeni altul de la noi nu ar fi mai potrivit să ne povesteasca Blues’ul, decât Vali Răcilă. Mai ales copiilor. Poate, doar, mai potrivit de atât ar fi doar alt moment: de Crăciun.

Așa cum am mai văzut la alte muzicăreli (co)organizate de noi, copiii au început fiind aduși de părinți și somați să stea cuminți pe scaune. Au sfârșit prin a întreba: "Când mai e Avramide?". S-au împrietenit între ei la cântări, sunt toți prieteni cu artiștii de jazz-blues întâlniți acolo și se laudă cu asta la școală. Ceea ce, în zilele noastre, e aproape neverosmil. Și ceea ce ne determină, în contra a orice, să continuăm.

Ne așteptăm ca Vali să le istorisească cu graiul său tihnit și cu minunatele lui chitări, despre negru, America, despre sunete, poate despre lanțuri, ceva despre amor, necaz, eliberare sau nu. Și, sperăm, despre libertatea, mereu la îndemână, a celui care alege Blues.

Credem că le va spune cine a fost B.B.King și de ce ne pare nouă atât de rău, că acesta e anul morții lui. Poate le va spune și că Rolling Stones, de care cei mici, cu mult noroc, e posibil să fi auzit, se pleacă în fața lui Blues.

Poate, însă, nu va fi așa. Se prea poate să fie cu totul altfel, dar, cu siguranță, va fi fermecător. În limbaj de lemn e așa: scopul educativ al proiectului de Blues la Tulcea se va împlini frumos cu acest workshop.

Într’un final, știm că subiecții activi ai workshop’ului, copiii, vor pricepe de ce lui Vali Răcilă i se spune "Sir Blues". Și ce înseamnă "Sir".

După patru ani de studiu și un anevoios efort de arheologie muzicală, focalizat exclusiv pe genul delta blues, repertoriul Blues Preachers cuprinde interpretări inedite ale unor compoziții care au consacrat nume de marcă ale genului: Skyp James, Mississippi John Hurt, Robert Johnson, Big Bill Broonzy, R.L. Burnside, alături de contemporanii Ry Cooder și Taj Mahal, sunt doar câțiva dintre eroii muzicali care au inspirat strădania duetului Blues Preachers.

Cu infinit respect pentru munca celor care au compus sau au cules de-a lungul timpului temele originale (de cele mai multe ori, anonime), cei doi componenți Blues Preachers - Robert Zsugya, alias Southerman Robbie, și Cătălin "Tzetze" Rădulescu - nu fac altceva decât să repropună o exprimare onestă.

Îmbinarea rădacinilor folclorice africane cu cele culturale europene a dat naștere unui fenomen unic, care a marcat ireversibil identitatea muzicală a Lumii Noi. Plecând de la el, proiectul Blues Preachers, ce va fi prezentat sâmbătă, 5 septembrie, la Tulcea, va oferi iubitorilor de blues o incursiune în câteva dintre cele mai vechi teme din istoria bluesului.

Soul Serenade este o nouă și revigorantă interpretare acustică a muzicii "roots", care continuă să exploreze idei și emoții prin cea mai pură formă a muzicii. Trio-ul acustic oferă o combinație aparte între chitară slide, voci, mandolină, muzicuță și tamburină, care te va purta de pe străzile din Chicago până pe drumurile prăfuite din sud.

În martie 2013, trupa a obținut locul II la Festivalul European de Blues din Toulouse (European Blues Challenge), aceasta fiind și prima participare a României la acest festival/concurs.

În noiembrie 2013, trupa a fost prezentă în cadrul renumitului festival "Blues Sur Seine" din Franța. Trio-ul bucureștean a fost "opening act" pentru Rhiannon Giddens & Layla Mccalla, câștigatoare Grammy, acesta fiind și punctul culminant al festivalului.

Alte festivaluri notabile: "Blues After Work" (Luxemburg, 2013), "Sofia Blues Meeting" (Sofia, 2013), "Bulz&Blues" (România, 2013 și 2014),"CloverFest Muscel"(România, 2013), "Street Delivery (România, 2013).

Cunoscut sub apelativul "SirBlues“ (servitor al blues-ului), muzicianul, actorul și psihoterapeutul Vali Răcilă este unul dintre cei mai fideli intepreți al blues-ului tradițional acustic de peste ocean. Prin stilul său muzical, artistul reînvie sunetul blues-ului american de acum aproape o sută de ani.

"Bluesul a plecat de la niște oameni simpli, care se exprimau prin muzică. Își exprimau supărarea sau bucuria, pentru că bluesul nu este muzică tristă sau lentă numaidecât. E muzica cea mai simplă pentru că e facută de oameni simpli pentru oameni simpli. Au fost toți niște oameni fără educație, pentru că erau lucrători, pentru că erau sclavi, dar care simțeau nevoia să-și exprime cumva bucuriile ori tristețile, uneori deznădejdile. În sensul ăsta și în sens muzical e simplu, pentru că e fără multe acorduri. Fără structură muzicală foarte complexă. Dar cu foarte mult feeling, cu foarte mult suflet. Am cântat blues de cînd mă știu. Mai întâi cu formația școlii, apoi cu formația orașului Vatra Dornei. Am crescut cu Hendrix, Stones, Mayall, BB King și, desigur, Bob Dylan", povestește Vali despre cu muzica tradițională de pe plantațiile de bumbac de pe malurile Mississippiului.

Artistul folosește alternativ patru chitare, mânuite cu tehnici diferite precum slide sau fingerpicking, acompaniindu-și astfel interpretările vocale. Colaborarea sa cu pianistul Raul Kusak s-a materializat în 2011, prin albumul "Handmade Blues“, produs de Nicu Alifantis. Duo-ul Răcilă - Kusak este apreciat în lumea blues-ului autohton și internațional pentru emoția, eleganța și pasiunea pe care o transmite.

Andrei Popescu

Este necesară o istorie a blues-ului?

Sunt mai multe răspunsuri și fiecare dintre ele reprezintă un mod de a privi istoria socială a Americii, locul din care a izvorât primul impuls al muzicii moderne. Andrei Popescu crede că evoluția supei primordiale a acestei muzici nu a fost o întâmplare născută din haos, ci un lanț cauzal destul de interesant de investigat.

Se spune că blues-ul a fost, la început, un derivat al cântecelor de muncă ale sclavilor afro-americani. Sau că sursa primară a muzicii lor au fost cântecele religioase (ce religie aveau sclavii?) Sau că erau povești de viață puse pe o muzică acompaniată de voci și, treptat, de instrumente. Așa este oare? Sau din toate câte puțin?

Nu se spune mai nimic despre faptul că acum 153 de ani, sclavia a fost abolită, iar afro-americanii deveniseră liberi să călătorească și au populat orașele din nord, în special, ocupându-se cu muzica, inventând noi forme de a crea spectacol pentru populația nativă.

Încercând să găsească unele filiere de evoluție a blues-ului, atelierul propune o incursiune a unora din elementele de inflexiune ale evoluției blues-ului: primele înregistrări, apariția instrumentelor de acompaniament și a celor de solistică, primele instrumente electrice, rudele blues-ului, genurile blues-ului din perspectivă regională, blues-ul tradițional și blues-ul actual (nu tot ce este lent este blues) etc.

Vă așteptăm să povestim pe aceste teme, duminică dimineața.

Un adevărat regal de blues acustic, cântat doar cu chitară acustică, muzicuță acustică și voce.

MARCIAN PETRESCU, cotat în prezent drept CEL MAI BUN MUZICUȚIST din mișcarea de blues din România, propune un proiect extrem de proaspăt și de spectaculos, alături de unul dintre cei mai talentați și virtuozi chitariști autohtoni ai momentului: FLORIN GIUGLEA!

Florin și Marcian abordează în concerte, într-o manieră extrem de personală, piese mai mult sau mai puțin celebre din repertoriul unor artiști precum: Robert Johnson, James Cotton, Billy Boy Arnold, Sonny Boy Williamson(Rice Miller), Willie Dixon, Charlie Musselwhite, Rick Estrin, Junior Wells... și lista poate continua.

Pe lângă sunetul foarte profesional și spectaculozitatea solourilor de muzicuță ale lui Marcian, proiectul aduce în atenție, în egală măsură, și abilitățile și subtilitățile interpretative ale lui Florin, acesta folosind în concerte două chitare acustice, una de tip si cu acordaj normal, iar a doua, un model special, numit RESONATOR Guitar, cunoscut în mod popular sub numele de DOBRO Guitar. Este o chitară cu un sunet unic, devenită legendară în blues. Florin o folosește în mod deosebit pentru părțile de chitară slide, cu un acordaj special, în maniera lui Robert Johnson, Muddy Waters sau Elmore James.

Sorin TERINTE este binecunoscutul pianist de jazz. Un tip, care se definea cândva ca fiind "un trist fericit". Și exact așa sună clapele sub degetele lui. A cântat cu cele mai bune voci și cei mai buni instrumentiști de jazz din România. Este membru, din 2001, al companiei Universal Jazz din Marea Britanie. A cântat și jazz, și clasic. Este un împătimit al Tulcei și al prieteniei. Ceea ce, pentru el, pare să însemne aceeași Patimă. De aceea, în mod cu totul neașteptat, a acceptat imediat să cânte într-o formula de blues, cu ceilalți trei muzicieni, pe care nu-i întâlnește pentru prima dată. O formulă pe care spune că o iubește. Așa că, nu vă mirați, că se încumetă să intre într-un festival de Blues, undeva, pe Dunăre. Pe post de dichis.

Călin GRIGORIU este tulcean (prin obârșie) și chitarist (prin vocație). A creat muzică de teatru (RINOCERII, regia Cătălina Buzoianu, UBU, REGE DEZLĂNȚUIT, regia Tompa Gábor, LEONCE ȘI LENA, regia Horațiu Mlăele, UN BĂRBAT ȘI MAI MULTE FEMEI, regia Marius Gâlea), film (VIAȚA MEA SEXUALĂ, regia Cornel George Popa). A cântat cu Steve VAI. Și nu doar un concert, ci un întreg turneu. Și cu Atma Anur. Alte proiecte sunt: Mozart Rocks, Red-Blonde, Autumn Baroque Trio. Cântă, așadar, baRock, ba Clasic, ba Blues. Ștefan Caraman spune despre el așa: "Într-un fel, Călin este cel mai important proprietar de suflete din câți a născut orașul acesta. Pentru că suntem mulți, foarte mulți, care, atunci când omul revine la Tulcea, exclamăm: Iată, Călin a venit acasă."

Marian ENE și Dan “Bebe" NICA sunt Entuziaștii. Cântă de-o viață, întâi separat (Marian la Cros, Bebe la Est), mai apoi împreună (la Accent). Și, tot împreună, la Casa Avramide, de mai multe ori chiar cu Sorin și Călin. Vor însoți cu seriozitate jocurile muzicale ale celor doi.

Este una dintre cele mai longevive și mai iubite trupe din țară, cu mii de fani și sute de nunți, chefuri, dar și concerte. În țară și în străinătate: Anglia, Olanda, Belgia, Norvegia, Italia, Spania, Ungaria, Franța, Germania, Albania, Cehia, Polonia, Suedia, Slovacia, Grecia, Israel și Portugalia. Portofoliul trupei cuprinde însă și câteva apariții peste ocean, în Statele Unite și Canada.

Înființată cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, trupa a câștigat notorietate grație talentului membrilor ei de a găsi și de a îmbina rădăcinile comune ale country-rockului și bluesului american cu muzica tradițională din Transilvania. Un fusion cu sound cameleonic, plin de pasiune și temperament, cu un mesaj articulat și suficientă autoironie.

Anii au trecut, iar muzica și calitatea show-urilor Nightlosers au evoluat. Veniți duminică seara, pe 6 septembrie, la Casa Avramide din Tulcea, la concertul de închidere a festivalului. Vă așteptăm!

Bilete

25 de lei / seară

Biletele sunt disponibile la fața locului și costă 25 de lei pentru fiecare dintre cele două seri de recitaluri.

Intrarea este liberă pentru toate celelalte evenimente.

Parteneri

Sponsori

Parteneri Media

Contact

Asociaţia Culturală „în EXIL”

Radu Negru 34, Tulcea 820011 România

+40 74 269 2202

deltablues@deltablues.ro